Misionara
ascult cu urechea lipită de cer
valsul ploii
cântecul ei se sparge în mine
stropii mă ard în palme
picătură cu picătură
ca o rouă cristalină culeasă de pe un obraz solitar
eu mă preling
în umbra pământului
amestecând gând în cuvânt inimă în şoaptă
sensuri noi cresc tot cresc în spatele meu
ca nişte bucăţi de aripi.
vântul parcă mi-ar fi prieten legendar
îmi mângâie trupul
în şuvoaie răcoroase pletele mele se împletesc printre ramuri ucigând scâncete tardive
din gura dimineţii ies aburii de mai.
privesc prin ochiul şarpelui
abisul care se oglindeşte pe faţa lumii în firide adânci.
...........................................................................
cât să fi trecut
de când am uitat să mai respir?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
Ma-ntreb fica a Evei cum de ai uitat
Supliciul ce Eva si Adam l-a suportat
Cand ochii sarpelui i-a hipnotizat
Din fructul interzis ei au gustat
Iar Bunul Dumnezeu s-a suparat
Si din gradina Eden El i-a alungat
A trebuit, din greu munca sa invatam
Cu truda si sudoara painea sa castigam
Iar sarpele,inger cazator, aripile a pierdut
Si s-a prelins spre iad pe unde a putut
frumos ati spus.cu drag
Trimiteți un comentariu