o linişte cu ochi albaştri

s-a împlinit sorocul zic doamne
toate-s precum le ştii
în viaţa mea personală cu
punct şu virgulă
de la capăt
toate
atât de cunoscute
îţi sunt şi
dimineaţa începe utopic
trec fără sprijin
pe lângă aceeaşi cofetărie
de pe strada principală
ursuleţi de zahăr şi iepuraşi
caramelizaţi îmi zâmbesc înjurând
de mama fac gesturi obscene
ascunzându-şi mănuşile după perdea

o iau la vale
împiedicându-mă de piciorul de sticlă
al bătrânului cinematograf
îngândurat
îndemn trecătorii
să intre
să intre
iată iată
se dă o nouă bătălie
cu timpul cu trupul cu oasele cu pâinea cu vinul
a cui e vina
de ce-aţi intrat mult prea devreme
în armură
cu pantofii scofâlciţi
cu tristele costume demodate
aşa le trebuie
mă destrăbălez eu
în gând mâna înnegrită a împăratului de plumb
împărţea scuturi trecătorilor de rând
le lua mult ca să-nţeleagă
lacrima gigantică
lumină răstignită îi spun
vino
vino mai repede
tu clipă cu potcoave de argint
ţintuieşte-mi într-un loc
viaţa asta a mea hoinară
vreau multă linişte
de lut
ce zic
e multă linişte
cum n-a mai fost demult
o linişte cu ochi albaştri
personală
aşezată ca un strat de praf
peste plămânii mei deschişi
într-o prefacere
o devenire de granit
muuult controlată
sper să-mi ajungă
până descarcă morţii noşti
zgomote pustii
de mâţe atârnate
..................................
totu-i la fel ca înainte
e linişte şi
nu-mi mai este frig
oooooo vieţile mele dezbrăcate
utopice destine mâncăm(trăim urâm iubim şi uneori mai încercă timid
SĂ ŞI MURIM)