joi, 8 septembrie 2011

tot mai stins

cu ochii înfipți în degete
cu jumătățile de suflet despuiat
ne îndreptam
spre ieșire
din paradis auzeam
cântecul flașnetarului
îngânat stins
tot mai stins
-murmur albastru- întărit
peste pleoape

Niciun comentariu:

Sentinţe

mă împiedic în propriul nume ce simplu și drept îmi tremură genunchiul îngrozit înghit gazul metan și fac implozie de flu...