joi, 8 septembrie 2011

tot mai stins

cu ochii înfipți în degete
cu jumătățile de suflet despuiat
ne îndreptam
spre ieșire
din paradis auzeam
cântecul flașnetarului
îngânat stins
tot mai stins
-murmur albastru- întărit
peste pleoape

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...