joi, 8 septembrie 2011

tot mai stins

cu ochii înfipți în degete
cu jumătățile de suflet despuiat
ne îndreptam
spre ieșire
din paradis auzeam
cântecul flașnetarului
îngânat stins
tot mai stins
-murmur albastru- întărit
peste pleoape

Niciun comentariu:

ape cu nuferi

strânge primăverile în palme şi așterne pajiște rochiei mele cuprinde pleoapele grele sub priviri febrile să topesc marginile cerului î...