Misionara
fata de fum îmi arunca
peste umăr
scântei aprinse
din tălpile goale ieșeau
multe focuri
cu limbile ascuțite în soare
mă spălam și îmi pieptănam
gândurile regăsite stinghere
pe singura tarabă
a talciocului de suflete abandonate
se vindeau dimineața mere verzi
fata de fum te striga
și îți strecura pe nevăzute
bucăți de stele culese
din grădina bucuriilor
pe când roua încă nu se uscase de
pe iedera întinsă...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
:)) frumos intotdeauna!!!
e o dedicație pentru o prietenă dragă. multumesc de popas,cu pretuire
Trimiteți un comentariu