luni, 26 septembrie 2011

fata de fum

Misionara

fata de fum îmi arunca
peste umăr
scântei aprinse
din tălpile goale ieșeau
multe focuri
cu limbile ascuțite în soare
mă spălam și îmi pieptănam
gândurile regăsite stinghere
pe singura tarabă
a talciocului de suflete abandonate
se vindeau dimineața mere verzi
fata de fum te striga
și îți strecura pe nevăzute
bucăți de stele culese
din grădina bucuriilor
pe când roua încă nu se uscase de
pe iedera întinsă...

2 comentarii:

MANOLIU spunea...

:)) frumos intotdeauna!!!

misionara spunea...

e o dedicație pentru o prietenă dragă. multumesc de popas,cu pretuire

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...