lașitatea m-a scuipat în fața
şi mi-a închis ochii
cu degetele boante
într-o tăcere oarbă
mi-am pus ochelarii fumurii
înfăşurându-mă în mătase veche foșnitoare
am pornit spre…
…mai departe
nu există ziduri
doar temple dărâmate
cu falşi zei trăind în galerii
în care moartea se crede femeia
strident rujată dansând nebună
pe masa ignoranților absurzi
cere pahare de cristal
umplându-le cu goluri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu