vineri, 23 septembrie 2011

umbra mea s-a desprins

Misionara

umbra mea
s-a desprins
în zbor hodorogit
ca o cucuvea
cu aripa zdrobită
în talpa cerului

a curs pe lângă
ochiul tău stâng
și s-a oprit pe
umărul cel drept
din cealaltă parte

visez - au lunecat stihiile
ținându-se de aripi,
topindu-se
în luna galbenă de miere
ca să mai scalde
moartea la poarta veșniciei
în râuri spumegate de lapte
matern

harul celorlalți
s-a abătut asupra
zborului prelins
și după ei se-nchise poarta-

mai vrei o liniște cu chip de jad?
hai, bate iar la poarta cerului...
și-ți va deschide
aceeași cucuvea cu
aripa zdrobită...

2 comentarii:

MANOLIU spunea...

Si poemul acesta imi place mult!
Week.End placut va dresc !:D

misionara spunea...

multumesc . o zi frumoasa si dv.

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...