vineri, 23 septembrie 2011

umbra mea s-a desprins

Misionara

umbra mea
s-a desprins
în zbor hodorogit
ca o cucuvea
cu aripa zdrobită
în talpa cerului

a curs pe lângă
ochiul tău stâng
și s-a oprit pe
umărul cel drept
din cealaltă parte

visez - au lunecat stihiile
ținându-se de aripi,
topindu-se
în luna galbenă de miere
ca să mai scalde
moartea la poarta veșniciei
în râuri spumegate de lapte
matern

harul celorlalți
s-a abătut asupra
zborului prelins
și după ei se-nchise poarta-

mai vrei o liniște cu chip de jad?
hai, bate iar la poarta cerului...
și-ți va deschide
aceeași cucuvea cu
aripa zdrobită...

2 comentarii:

Father spunea...

Si poemul acesta imi place mult!
Week.End placut va dresc !:D

Lumea din oglindă spunea...

multumesc . o zi frumoasa si dv.

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...