Misionara
umbra mea
s-a desprins
în zbor hodorogit
ca o cucuvea
cu aripa zdrobită
în talpa cerului
a curs pe lângă
ochiul tău stâng
și s-a oprit pe
umărul cel drept
din cealaltă parte
visez - au lunecat stihiile
ținându-se de aripi,
topindu-se
în luna galbenă de miere
ca să mai scalde
moartea la poarta veșniciei
în râuri spumegate de lapte
matern
harul celorlalți
s-a abătut asupra
zborului prelins
și după ei se-nchise poarta-
mai vrei o liniște cu chip de jad?
hai, bate iar la poarta cerului...
și-ți va deschide
aceeași cucuvea cu
aripa zdrobită...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
Si poemul acesta imi place mult!
Week.End placut va dresc !:D
multumesc . o zi frumoasa si dv.
Trimiteți un comentariu