Despre Eden

O lumină inundată

Mângâie în veci cărarea,

Crini cu fruntea aplecată,

Îți aduc pe veci uitarea.



În grădina fermecată,

Cântă florile iubirii,

Îngeri-cu penelu-n mână,

Azi ,pictează trandafirii.



Edenul e-n sărbătoare,

S-aud triluri nerostite,

Florile iubirii noastre

Se apleacă să-ne-alinte.

............................................

Unde s-a pierdut iubirea?

Și fiorul din poveste?

A rămas doar amintirea?

Ea? Doar ea ne mai unește?



Eu la piept nu vreau coliere,

Să-mi sporească necredința,

Vreau petale de luceferi,

Să-mi inunde-n veci ființa.



Vreau doar nuferii să-mi crească,

Sus, pe frunte-mi obosită

O cunună îngerească,

Să-nvieze noaptea blândă.



Iar pe fruntea-mi chinuită,

Mii de nuferi au crescut,

Unul doar îi mai lipsește,

El în tine s-a născut.