marți, 20 septembrie 2011

femeia și umbra

Misionara
auzeam triluri pe sub fereastră
lumina se curba ca o femeie amorțită
mă desprindeam din umbra aceea
care-ți tremura privirile fantomatic
pe un colț de noptieră
îți lăsai pălaria și ochelarii imenși
să-și odihnească măcar până pe la miezul nopții
stolul liliecilor siniștri care te răscoleau sub frunte

mă desprindeam cu capul plecat
și mâinile în buzunare
din colțul acela de noptieră
și mă nășteam numai pentru tine
că să mă poți purta în buzunarul de la piept
cu grijă
să nu mă sfarmi
să-ți poți privi din când în când chipul
și să-ți aranjezi freza
pe când mă privești impasibil
fremâtând alături de femeia care s-a cuibărit
în noaptea fără lună
în umbra mea

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...