duminică, 4 septembrie 2011

zâmbete ciudate(flash-uri)

Misionara

la cinema au început să se vândă zâmbete ciudate
achiziționate de la second hand. da. suntem prea săraci ca
să mai fabricăm și zâmbete. uzinele noastre au fost
tăiate pentru fier vechi și ar fi fost niște
zâmbete autohtone, curate, dar am dat demult faliment.

ochiul tău mă atacă suficient de puternic. ce zic eu, așa
cât să vezi prin mine orașele moarte cu bulevardele pustii,
iluminate chiorăște de lampadarele afumate.

eu cred că și cerul a uitat să mai plece și a rămas
sculptat la mine în brațe te simt alunecos și umed, dar
cred că vrei să-mi scapi și mă răsucesc năvod în
jurul tău ghemotoc de scamă îți duc docilă în spate
toate străzile astea înfierbântate pe care se
mai aud ecouri de pași fără de chipuri...

-e fata care a uitat să mai și moară, îi șoptește la
ureche o bătrână, nepotului, scuipându-i în sân și
făcându-i cruce creștinește pe pieptul încă fraged
ca un culcuș de șarpe.

înghit pe furiș metaniile și crucifixul de bronz.
mă așez cu spatele spre soare și spun cuvinte nedeslușite.
apoi, mă transform în catedrală grandioasă cu turnuri gothice,
îngerii ei coboară din vitralii așezându-se turcește pe treptele
imense spun rugăciuni și fac îndelungi plecăciuni către oamenii
de cealaltă parte. eu fac un semn de pace, fluturând steagulul
imaculat, printr-o orbită spartă.

-ai grijă, amice, ai grijă cum mă privești...
pentru tine am iubit și am urât, amestecând oameni cu broaște,
broaște cu păsări, păsări cu pești, peștii cu fluturi...și nu-mi
poți repeta la nesfârșit cu nu știu ce-i străpungerea
în ochi când ochelarii cresc în mine și liliacul și-a făcut un
cuib în coaste...

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...