luni, 26 septembrie 2011

Am vrut să-ți număr coastele din trup



Să văd de n-ai cu una-n plus,
Dar tu te-ai dus
îÎ sânge de apus,
Şi încă mai aștept pe ochi
Acel sărut adevărat
Mă-întreb de te-am pierdut și
Mă-`nfior (ne)vinovat/
Ca un răvaș ucis/
În nemilosul gând ascuns în vis...

Am vrut să mă întorc din rai,
Din trista amintire pe
Chip cu florile de mai
Culese din povestea
Închipuită de iubire.

(dar m-ai închis sau
poate m-ai ucis, în prag
de paradis)

Şi-atâtea nopți te-am așteptat,
Fantomă pietruită în păcat,
Tu n-ai venit, doar m-ai strigat și
M-ai stârnit, când pasul meu a adormit.

Prin stropi de lacrimi
M-ai cutremurat.
Te mai întreb şi azi.
 Și-alaltăieri te-am întrebat :
-De ce-ai strigat?
Şi  mi-ai bătut cu aripa în poartă, iară,
Să se aprindă stelele-n cămară?

Ai spus că ochi`-mi negri te-au chemat,
Dar eu doar sufletul ți-am adăpat
Dintr-un surâs pierdut,
Pietrificat...

5 comentarii:

Father spunea...

mi-a placut mult si am citit de
mai multe ori poemul! O sesra frumoasa!:)

sokanu spunea...

Frumos...

Lumea din oglindă spunea...

ultumesc, d-le Manoliu

Lumea din oglindă spunea...

multumesc.scz.de greselile typo

Lumea din oglindă spunea...

îti multumesc de lectură, sokanu.cu drag te vizitez și eu.îmi plac fotografiile de pe blogul tău

Silozurile

Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...