luni, 26 septembrie 2011

Am vrut să-ți număr coastele din trup



Să văd de n-ai cu una-n plus,
Dar tu te-ai dus
îÎ sânge de apus,
Şi încă mai aștept pe ochi
Acel sărut adevărat
Mă-întreb de te-am pierdut și
Mă-`nfior (ne)vinovat/
Ca un răvaș ucis/
În nemilosul gând ascuns în vis...

Am vrut să mă întorc din rai,
Din trista amintire pe
Chip cu florile de mai
Culese din povestea
Închipuită de iubire.

(dar m-ai închis sau
poate m-ai ucis, în prag
de paradis)

Şi-atâtea nopți te-am așteptat,
Fantomă pietruită în păcat,
Tu n-ai venit, doar m-ai strigat și
M-ai stârnit, când pasul meu a adormit.

Prin stropi de lacrimi
M-ai cutremurat.
Te mai întreb şi azi.
 Și-alaltăieri te-am întrebat :
-De ce-ai strigat?
Şi  mi-ai bătut cu aripa în poartă, iară,
Să se aprindă stelele-n cămară?

Ai spus că ochi`-mi negri te-au chemat,
Dar eu doar sufletul ți-am adăpat
Dintr-un surâs pierdut,
Pietrificat...

5 comentarii:

MANOLIU spunea...

mi-a placut mult si am citit de
mai multe ori poemul! O sesra frumoasa!:)

sokanu spunea...

Frumos...

misionara spunea...

ultumesc, d-le Manoliu

misionara spunea...

multumesc.scz.de greselile typo

misionara spunea...

îti multumesc de lectură, sokanu.cu drag te vizitez și eu.îmi plac fotografiile de pe blogul tău

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...