starea I
ca să îmi găsesc sprijinul morții am
 înghițit mulți copaci desfrunziți și fluturi
 cu aripile plăpânde mi-au clipocit în chip de
 vârcolaci
 
 peste obraz
 azi cern din sita zădărniciei secundele tăcerii le
 aștern peste câmpurile aride sămânța lacrimii albastre cusută cu
 fire de cristal pe rochia cernită a înserării
 cresc herghelii neîmblânzite
 
 și
 eu stau așa statuie neclintită fără de gânduri
 fără de șoapte o să
 înceapă oamenii să îmi bată cu palmele în
 tâmplă să îmi zâmbească sau poate să
 hohotească încercând să-mi dezlipească pleoapele înțepenite
 
 totul a fost un joc fără de miză
 
 dorm goală și nenăscută încă pe o lespede din piatră simt
 lacrima strivită în plamele frunze cum îți descheie cămașa cu
 atingeri de buze moi și mușcătura viperei în umărul tău alb
 
 spre dimineață suntem doar noi lipsiți de sensuri
 dezbrăcați de hainele care ne încătușau în visuri sclipim în
 formele de gheață și-n flacăra de jad
 
 îngerii mei timizi haotici se dezlipesc din granit răzvrătiți
 își pipăie zborul prin trupurile noastre zburlindu-și copitele
 aruncă bulgării de foc peste un joc fără de miză
 
 totul a fost...
(de dorina Neculce)
Carnea
Lăcaşul morţii
Căpăstru de înfrânare este
De către pustiiri
Limbile sunt împietrite
Înaintea zilei celei de a opt-a
S-au lăsat umbrele sluţitelor neputinţi
Nimic nu mişcă
Pare doar
Oricât ar fi timp
Zadarnic este
Pe lângă nesfârşit
Zadarnică şi gloata
Acum râsete
Apoi bocete şi tânguiri
S-a ridicat viteazul
A izbit în temelii şi lumi
Iată-l cum se aşează
Spre a nu se mai ridica
Iacătă-i şi prada
Moarte şi viermi
Goi suntem toţi
Dar îndrăznim
Căci scântei
Din Lumina cea înaltă
De mult au coborât
Pentru Lumină
(de Rameel)
starea a II-a
malurile cerului se apleacă peste umbrele înserării
trecători cu gândurile pustiite își descheie
 nodurile sufletului lăsând răcoarea să inunde valul.
 
 unde s-au pierdut cărările? unde s-a ascuns zarea?
 
 corbii învărt aripile ca niște ciocli cu mânecile ridicate
 invocând durere. apele tulbură.
 mințile se zvârcolesc . viață soartă destin?
 întrebi plecându-ți capul și nu aștepți răspunsuri
 o întrebare două ți-e destul cât să nu închizi ochii.
 
 vise de diamant îmbrăcate în haine de tăcere.
 
 pentru cine sculptăm izvoare? pentru cine eliberăm pădurile
 încuiate în tablouri îndemnând turmele să pască?
 
 zădărniciile astea nu se vor sfârși
 niciodată. cineva cu mâinile aspre va schimba din când în când
 decorul dar va lăsa destulă vopsea
 ca măștile să se sluțească.
 
 mulți așteaptă cu capetele aplecate convinși că
 totul are un final...
 
 înțeleptul sună cornul. se adună ploile-n vaduri și
 obrazul meu primește lacrima să-l sape
(de Dorina Neculce)
Neştiutoare
Pe drumuri lungi
Şi cărări scurte
Din neguri hoardele
În pelerinajul lor
De întoarcere
Sunt
Ochii tot mai orbi
Spre certitudini
Picioarele îngreuiate
În minciuni
Sub dălţi de împrumut
Tocite şi ştirbite
De acum
Pietrele încă sloboade
Izvoare vii
De la stânga
Şi de la dreapta
Amestecată ţârfa slabă
Prin foc a arătat
Vestigii mari
Dar ştiu şi ştii
La ultima chemare
Cornul crapă
Şi cardinalele
Pe toate le-a răpi
Iar înţeleptul
De mult
Va fi muţit.
(de Rameel)
starea a III-a
chipurile se schimbă de douăsprezece ori
 câte zece spunea copilul în capela aceea pustie
 se adunau uneori în jurul lumânărilor topite, capete.
 glasurile se înalțău către ceruri. dar tu nu apleca
 niciodată genunchii fără să ți se ceară vamă
 și lasă boabele sfinte să alunece în râuri,
 omule, dalta o să-ți sape în
 suflet se va face uneori lumină tăiată cu
 raze calde și tăcerea ta : uite, e rece, are chip de șarpe
 
 poți să și strigi. umbra o să-ți urmărească valul,
 piciorul se va desprinde. pe soclu e  cu durerre.
 e liniște acum
 în templu sacerdoții înalță rugile și
 smirna curge, curge la tine
 în piept. aștept o pace ca
 o dezgropare
(de Dorina Neculce)
Fără de şoapte
Şi fără de glas
Pustiul
Buza îşi întinde
Candelele deşertând
Vremile ni le-a secat
Geniile aureliene
Călătorii de pe vase
Spre dimineţi
Lumânări mistuite
Copilul singur nou
Le-a petrecut
Dintru început
Pe fiecare
Furia trufiirii
A dezbrăcat capela
Înspre răsărit
Este mereu deschisă
sursa imagini - DeviantArt


 
 
 
 
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu