sunt doar un drum

Misionara

pe când străzile îşi ascundeau trotuarele
noaptea
mă traversau
cu rânjetul fixat pe buze
jivinele cu colţii de fier
stam relaxată
să nu-mi înfingă ghearele
în spate

(de mult timp mă știu
sunt doar un drum
udat din loc în loc cu picăturile sudorii
ce-ai crede că sunt lacrimi)

în miez de noapte
liliecii sapă adânc în mine
noi labirinturi
culoare ale nebuniei
apoi îşi lasă amprenta în măruntaiele mele
cresc mii şi mii de gânduri culese de
prin podurile împăienjenite și
dorm
adorm cu lacrimile aprinse-n gene
am sforile înfipte
îmi spui că am fugit din visul de copil
spre tine
să îmi aşezi
pe frunte  raza şi nimbul argintat
să-mi poleiesc tăcerea
pe margine
strivind în gură firul
unei albe crizanteme