spuneau chiparoșii trăgându-și fularele peste obrajii stafidiți :
-o dragoste ca o lor ar putea face stelele să
nu mai clipească ar putea pune coroane pe
creștetul crinilor imperiali...
o dragoste ca a lor nu umblă așa pe aleile pustii cu
mâinile dezlegate ea răsună în catedrale somptuoase
multidimensionale
preface îngerii în fluturi galactici și
sapă aripi albastre în
blocuri de marmură.
.....................................................
auzi sunetul sinistru al două pumnale încrucișate? așa
(ră)suna atunci și dragostea noastră
ecoul-zâmbe închis sub buzele de plumb cum
ar putea să te mai rănească?
.....................................................
acum stau și tot măsor cu dosul palmei răsucite
dragostea mea care a uitat să crească.
ahhh, dragostea asta a mea-floare putrezită mirosind a moarte
uitată în glastră.
o las aici să îți țină de ură
până mă întorc în grădina cu chiparoși îmbâcsiți de insecte cu dinții
metalici să îți roadem din depărtarea asta a ta
rece şi sticloasă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
Trebiuie sa-mi cumpar plasa deasa sa ma infasor bine, ca cine stie, cu insectele nu te joci!
Frumos poemul dear Dorina!:)
multuesc mult
Trimiteți un comentariu