Am vrut să-ți număr coastele din trup

Să văd de n-ai cu una-n plus,

Dar tu te-ai dus
îÎ sânge de apus,
Şi încă mai aștept pe ochi

Acel sărut adevărat
Mă-întreb de te-am pierdut și
Mă-`nfior (ne)vinovat/
Ca un răvaș ucis/
În nemilosul gând ascuns în vis...

Am vrut să mă întorc din rai,
Din trista amintire pe
Chip cu florile de mai
Culese din povestea

Închipuită de iubire.

(dar m-ai închis sau
poate m-ai ucis, în prag
de paradis)

Şi-atâtea nopți te-am așteptat,
Fantomă pietruită în păcat,
Tu n-ai venit, doar m-ai strigat și
M-ai stârnit, când pasul meu a adormit.

Prin stropi de lacrimi
M-ai cutremurat.
Te mai întreb şi azi.

 Și-alaltăieri te-am întrebat :

-De ce-ai strigat?
Şi  mi-ai bătut cu aripa în poartă, iară,
Să se aprindă stelele-n cămară?

Ai spus că ochi`-mi negri te-au chemat,
Dar eu doar sufletul ți-am adăpat
Dintr-un surâs pierdut,
Pietrificat...