nu mai există flori
în fereastra bătrânei de la trei
domnește liniștea
fugară
mintea mea se tulbură
ieri-purta baticul
cel galben
îi înfășoară visele
ca într-un joc de-a „baba-oarba”
bătrânul lui hemingway clocotește în vis
cioplind o stea
ce explozie stelară
mă mir copilărindu-mi umbra
deasupra lumiii
înfloresc vișinii și
clipele mi se prefac în stele
neînfricatele mele stele căzătoare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu