joi, 8 martie 2012

În țipete stranii

privește drumul îmi spunea magul
fericirea asta i-un fel de plasă de
prins fluturi acvatici/semne înnegrite de carte
într-un poem
sincer
al iubirilor străine am pătruns cu toate simțurile mele de femeie am
păstrat ascunse fericirile albe cu fețele-ntoarse
cu umerii încordați /ușor aplecați
așteptând îndemnul
degetul acela ridicat
a chemare
...ne contopeam în ploi furtunoase de gânduri
revărsând în reflexii
ne luminam pe dinăuntru
***
ține-mi prietene pielea de șarpe
până mă (re)întorc din pașii
presărați pe faleza pustie
în țipătul straniu al pescărușilor
sinucigași care își îneacă durerile
între valuri ca pe un trecut scuturat
între palpabil și implacabil
 mă chircesc strângându-mi dureros aripile dislocate
într-o pagină ruptă din carte mă (con)topesc simfonie a nopții
strecurându-mă eroină necunoscută aruncată cu sila printre șacali cu mâinile goale
***
și mi-am zis că am să te uit poezie
ca am să mor pașnic și învins
ca n-am să mă mai întorc la tine
dar sunt același tâlhar trădător
și mă întorc mereu ca la o roată zimțată
care ar vrea sau putea să îmi  ascută
SIMȚURILE

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...