luni, 12 martie 2012

nani! naaaniii!

naniiii!!! naaa-niiii! stigătul ei sfâșie frunzele demult uscate
scânciobul o duce și o aduce de dincolo mâini par să o smulgă din rădăcini.
ea nu mai știe cum să se roage. cum o învăța bunica?
atunci când
zăpezile se topesc ești albă
așa îi spunea trupul i se pare murdar
rochița i-a crescut pe dedesubt și pletele ei negre se scaldă de la o
vreme într-un soare unsuros la fel de negru închide ochii sunt
tot acolo: a-pa tre-ce piet-re-le ră-mân a-pa tre-
ce piet-re-le ră-mân re-le ră-
mân
ecoul
îi lovește obrazul și păpușa
prinde viața i se trage din mâini
mîinile ei se înalță deasupra cerului
acolo nu
o poate atinge nici
zăpada cu frig ei
veșnic taci
taaci taaaci nu mai striga o să scoți copacii din rădăcini și o
să fie veșnică noapte.

...când se topesc zăpezile în trupuri mâinile mele se prefac în
ramuri și se înfig în maluri adun adâncuri
dar ei mă plac și așa cu hainele din piele
crescute în jurul coapselor
împrumut uneori ochi
craniilor din amuleta ce îmi frânge gâtul șiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
nu credința
nici furia asta oarbă
nici dansul cu părul despletit
pe jumătate
nu te va opri veșmânt al
impostorilor ce îmi acoperă privirea
în straturi
în miile de straturi
am să mă întorc.

cântecul acesta care se întinde
nu are cum să moară
mor
mâinile uscate
pieile vestejite dar
simțirile vor murmura continuu
nestingherite dimineți o să îmi partuleze iară peste faţă:
stâng-drept,! stân-guuul! și din gâtlejuri nu va seca dorința de a
SPUNE

***
cer scuze domnilor doamnelor
am nevoie de puțină liniste și
fruntea mea va arăta ca nouă cu degetele
dezghețate o să îmi netezesc timpanele poate
o să vă și aud

am să fiu din nou frumoasă
ca în ziua aceea de sabat când se topeau zăpezile și
tu curgeai/râu înspumat fără să îți netezești pe creștet fiii
drumul ți-e nesigur și SIGUR
te voi întoarce când zăpezile te vor albi

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...