un singur veac

***
venele mele umblau agale
lăsând amprente umede pe lobul urechii
mă aprindeam pe dedesubt până ce dam în clocot
pumnii mă aruncau într-un ricoșeu spre adâncimile terestre
şi desenam linii --------linii subțiri /străvezii/ curbate/ cutremurate de
TĂCERE.
......
......
TĂCERE.
ne-atinge noaptea cu
argintul ei viu când îşi caută locul
printre vise pielea mea se înmuia
se afâna ca un descântec
îmi creșteau luminile sub piele
cu rădăcinile înfipte-n maluri
cu nările scobite
brăzdate-n tainice cuvinte.
.........................
degetul meu peste degetele tale
..........................
un veac mai cer
un singur veac
să îl îngrop în seninătatea
crucilor de lemn:
-pe-aici...nu se trece!
pe-aici (nu) se mai trece!
îngerii mei cântă. amestecă frânghii.
coboară aritmic/ sacadat/
biserica e goală.
sfinții de aur se dezlipesc
adorm răsfățați  în mirosuri de tămâie
în vitralii doar serafimii cu
umbrele-încrustate-n tâmple
... se plimbă tușind ușor

peste a mea tăcere.