marți, 20 martie 2012

caut cu mâinile pline fluturi

când mă aflu în centrul vechi caut cu
mâinile pline fluturi
un echilibru
pobumbei din piața unirii
îmi taie fața
scurt
fără de durere
ca o apăsare a pumnalului
în coaste
visez mereu asta
visez venirea ta
pe căi dezgropate
mă întristezi
de fiecare dată cade un homler înecat în propriile sale pene care i-au zburat pe când se zbătea ca să lege stârv de stârv construind un pod de umbre uscate păsărilor acelora blestemate de lumină

(copiii încearcă un zbor fără de aripi/ cad mere verzi peste podeaua zimțată/ sufletelor le cresc mâini suave/ de atins cerul/ e primăvara sufletelor încuiate-n simfonii)

când mă aflu în centrul vechi
îmi prind pe umeri visele tale
să îmi acopere căderea
printre blocurile sărăcăcioase și goale
țin trupul tău/clepsidră de cristal fără de timp/
da/
țin trupului tău și ochiul
care s-a desprins întorcându-l pe fiecare foaie în
linia vieții desenată peste iris

pentru o vreme tăcerea e o mlaștină albă
din care ies nuferi și încolțesc păcate/
demiurgic/
bizar veșmânt

cineva strigă prin
zidul de granit
elle était une fleur pourrie
și tu îmi culegi din trupul deschis lacrimile false prefăcându-le-n cristale presăte în urmele mele subțiri tot mai subțiri
le întinzi până la tine-n cămară

4 comentarii:

Thoma Driza spunea...

Emotionanta poezie prin metaforele sale miraculoase.

misionara spunea...

multumesc. o zi buna! cu drag

Marilena Tun spunea...

Mi-e dor de Iasi.

misionara spunea...

va asteptam...cu drag

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...