îl aleg pe oleg

la fiecare sfârșit de săptămână îl aleg pe oleg
din vitrina cu păpuşi stricate îi cumpăr bomboane albastre sferice
dulci și îl umplu pe nas pe gură prin urechile rupte îl îndulcesc pe oleg
cu tot dulcele din lume oleg e
dulce
și mă iubește
cu toate minciunile amare care s-au scurs din trupul lumii
nu e pretențios își piaptănă părul cu degetele decupate din ziare vechi
își acoperă inima ruptă cu zdrențe urât mirositoare și-mi cântă la marseillaise/
de dimineață până seara
oleg e liber
uneori se roagă în altarul umbrelor
pe care i l-a țesut natasha
îmi deseneaza stele cu unghiile înfipte
pe obraz îmi strigă
să nu intru
e pentru oleg
oricum am trupul despicat
de soare și cerul croșetat adânc pe spate
la ce bun să-i mai amintesc lui oleg
despre ploile torențiale
natasha trage luntrea
oleg se pierde în lumină
eu
îmi pierd nasturii de la cămașă
un ochi
o mână şi
inima și
o unghie mi se înfinge în plupa cerului
ALBASTU
„e pentru oleg zice agonizând natasha
am umbrele brăzdate
și mi se face frig”