stau la masă cu tăcerea
servim bucate alese
învârtim universuri cu mâna dreaptă
ce lume avangardistă populează bulevardele
aprinzând felinarele albastre dickens
încălzește mâinile celui mai singur copil din lume
îi palesc obrajii într-un veac de tăcere
ssssssssssst...
se întorc greierii de
la coasă
broboane de sudoare
caz asurzitor
peste trupul lunii
se aprind felinarele
hai remi
drumul cerului se conturează printre cedri
eu tu
eutu și femeia care tușește șoareci
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu