vineri, 30 martie 2012

degeaba te zbați moarte/femeie sau bărbat

drumurile alunecă pe lângă mine dar
mi-e tot una dacă scrâșnești dacă
îmi vorbești despre încălzirea globală
eu nu tresar nici când se topesc ghețari
aprind
flăcări în talpă
totul e ca la început
nu mai sfărâm întunericuri în degete și
ține minte prietene primăverile se odihnesc
în piețe de provincie când se despică mieii în plânset surd
e semnul că îmi ești pe aproape cuțitul se-nfige-n beregadă și
numai eu aud suspinul lor/bocet asurzit degeaba te zbați moarte
femeie sau bărbat cu pântecele dezgolit clipele tale se răstoarnă
în zgomot hodorogit creștinii se închină bat metenii plâng/izbesc
pumnii cu sânge în zidul plângerii sau în hohotul firii
îi așteaptă și astăzi acasă trunchiul răstignit

până când te vom mai răstigni doamne strigă petre
rupându-și inima din piept
sucind gâtul cocoșului trufaș care
înălțase cântecul tradării
și-a treia oară
soarele sub cer a
amorțit în gura legendară

până când te vom mai vinde doamne
întreabă iuda smulgându-și cămașa din carne
își înfoșoară mâinile murdare și peste trupul nopții a adormit

se scaldă și sfinții
în dangăt de clopot
fierarul urzește din păcatele lumii
o altă scară spre turnul lui babel cel robit
va da veste că începutul e în piatră și piatra însăși a vorbit

iona spintecă burta balenei
se îmbată-n întunericul de fapte
își taie drum cu securea prin burțile goale
se îneacă în sânge trage năvodul e zi bună astăzi și
nada lui a încolțit îmbătrânește înoată
înoată prin fotografii îngălbenite își caută locul
cu umerii străpunge cerul
cad îngeri
se topesc ghețarii
până și mâinile mele
desenează linii curbate vieților uitate
apoi cocorii au băut nesaț din
apa sfințită și-au amuțit

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...