privește-mă bine irma

privește-mă bine irma chiar
dacă îți apar în ceafă ca  un copac secular
care își plânge în pumni cu frunze ofticoase
sunt om cu rădăcinile înfipte
 în inimi miros a primăvară
a flori uscate de imortele
a sentimente întârziate și
a frânturi de viață răsculată
la mine ajung în fiecare zi
de joi luntrașii cărându-mi tardiv diminețile însorite în
trupuri moarte păsăsile ciugulesc umezindu-și picioarele rubinii
mă locuiesc doar când se întunecă făcându-și un
culcuș aspru din venele mele închegate
în locul de sub inimă îmi cresc păduri adumbrite
 în care băștinașii își reneagă neamurile
dar tu ai putea să nu mă uiți
să mă pastrezi lumină
vie în buzunarul rochiei pătate
păstrează și talanții cu care
poți cumpăra un abur stins
care a eliberat un suflet
mereu o să ți se zbată
sânul stins discret
sub ochiul stâng
să mă pastrezi
haide ia-mi mâna
DINCOLO
nu e
sfârșitul/i-un început de alb
INCENDIAR
***
privește bine irma în pleoapa
dreaptă a început să-ți reînvie
moartea albă străvezie
ca o pasăre sugrumată