joi, 29 martie 2012

oraşul e pierdut

oraşul e pierdut
din volumul ,,Urme vechi,,



între linii paralele viaţa mea
curge lin cu multe somnifere
ascult am predispozitii de insomniac îmi zic
dar pentru asta nu se cutremură cerul când
înfloresc trandafirii inimilor mele le şi cresc spini
ascuţiţi colţii străbat adânc în trupul pieţei matache
îi lipsesc fondurile băneşti
îi lipsesc fonduri...
printre ruine
grinzi dărâmate
dorm oamenii străzilor ca nişte umbre alungite în uitare.

uite dom`le cum încep campaniile astea de strângere a fondurilor bisericeşti
avem deja mai mult decât ne puteam dori și ne cresc marasme în fiecare deget.

în poduri umede se îngraşă păianjenii cu barbă devorând întunericul
şi ţes
şi ţes
oraşul e deja pierdut
cumpăna fântânii bătrâne îşi întinde braţul
stingher neliniştea pluteşte prin trupurile noastre şi
ce cristalină poate fi o apă de izvor în apus
doar stafiile îşi suflă în pumnii amorţiţi.
....................................................................................
oraşul nu mai e de găsit
dincolo de întuneric
mă ciupeşte mâna morţii:
- madame, uşor, madam,nu mă mai duci, tu!
îţi trebuie uleiurile volatile,
blana asta de şoarece
nu mai e bună de nimic.
oraşul e deja pustiu
...ba e pierdut.

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...