vineri, 23 martie 2012

sunt un platan

mă trezesc brusc am o durere ascuțită în creștet de parcă cineva îmi înșurubează un pumnal în gânduri la marginea grădinii mi-au înflorit livezile de nuferi mă bucur e sărbătoare păsări cu chip rotund îmi lasă triluri pe sub ramuri implantându-și trupul împlinit în spinul gardului viu se odihnește truda mea de peste zi

țin în mână biserica Sfântul Nicolae domnesc miniatural edificiu de rugăciune îmi aplec urechea de zici că-s melc ascult cum glăsuiește marea ei da nu-i o poveste prin locurile sacre auzim mistere nemărginitul ni s-așază peste pleoapă uit de vorbele grele plumburii și învârt cheia timpului scriu versuri creez imagini lumea ar zice că-s uitată în munte de sare uneori mă cutremur e noapte și nici o stea nu mi-a vorbit dar sunt platan îmi zic trăgându-mi umbra peste față mă odihnesc fantomatic în biserica veche încărcată de murmurul de sfinți din icoane ies când nu îi vede nimeni bat metanii fac multe cruci din piatră pe care le ascund în temelii
un înger din granit mi-adoarme în rădăcini...
sunt un platan la mine-n ramuri înmugurește veșnicia...
...și întunericul
mă apasă

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...