sâmbătă, 24 martie 2012

strigăt în noapte

îmbrac mantie veche aspră ca un obraz de clovn
îmi întind mâinile albastre
peste cioburi pașii mei
răsună ca o bătaie de aripi umede
se sparg zăpezile de cer
e sărbătoare în amurg
stol de cocori umbrește zarea
larisa cea frumoasă întine inima pe sfoară s-așază
corbi și fluturi îngrășați și vulpea cea-nțeleaptă cu
gheara pregătită zâmbește strâmb în blana deasă iar se-nfoaie

e trist spectacolul lumii
fără dirijor poți crede că ai amuțit
și mor atâtea simfonii pe clape
trandafirul își deschide rană o lasă lin
să curgă
să curgă
să umple ochiul lumii

urma mea se-ntinde translucidă
dedesubt mai caut cai cu capete de oameni
gorgone amorțite cu pletele de piatră
în cuvânt caut aripi cu brațe de argint
pășesc
tăcerile-mi tresaltă-n piept
e-un joc așa ciudat
de-a viața fără moarte și umbra iarăși
mi se-ascunde-n pragul nopții
aud un strigăt ascuțit care sfărâmă
în bucăți perdeaua de granit

4 comentarii:

Amael spunea...

Esti MINUNATA!!!

Thoma Driza spunea...

Doamna Dorina sunteti poetesa sufletului.

misionara spunea...

multumesc Amael, ma bucur sa te cunosc... eteric

misionara spunea...

sunteti unul din oamenii sufletului meu, domnule Thoma.

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...