în seara asta m-am gândit la tine
ca la o țară a munților de hârtie cu fruntea luminată
te zăream când îmi lipeam insistent obrazul de geam
simțeam în umeri pâlpâirea tainică de insectă înaripată
și nu mai voiam să împart boabele de nebunie corbului care
îmi ciugulea din coaste
dar oare ce voiam
voiam să adun grămezile de liniști cu zâmbete de bucurii
ușor ironice cu sprânceana dreaptă mult ridicată într-o grădină roșie
zânele absurdului dezlipeau aripi de fluture și le țeseau haine
mult prea mici viu-colorate în pumni auzeam tânguiri
suspine
plânsete înfundate și
rugăminți simțeam chiar ploaia lor de lacrimi
în palmele mele răsfirate
dar zânele nebune nu s-au mai oprit
niciodată
***
în seara asta mă gândesc la tine
ca la o cetate asediată și
valul de nisip
îmi acoperă spinarea
aducându-mi toate vânturile
din (răs)cruce
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu