o altă formă de viaţă

 nu ştiu de când stau
cu genunchii aplecaţi
la margine de timp şi pe
culmile tăcerii învălurită în aburi calzi
trandafirii fantomatice împletituri baroce
îmi însemnau zidul pietros cu urmele unei alte vieţi
divergente care se (re)crea continuu ca un asalt în forţă
pe un câmp minat al soldăţeilor de plumb captivi în sforile păpuşilor de ceară
şi pătrundeam alert în apa densă a tabloului medieval  înrămând culorile şi visul quadridimensional
mi se părea că ţi-am pătruns fără de voie în carne mă plimbam ca pe un imens bulevard iluminat cu felinare alb/albastre
râdeam prosteşte cu faţa pe jumătate pictată de picioarele fluturilor imenşi săpată în urmele de ceară groasă
un labirint nuanţat ce voia să mă (re)cheme pe calea bunilor/în apa mortului adormit pe valul oglinzii vieneze/ închisoare de fapte / lutul moale vâscos îmi suprima surâsul şi trupul

esti specială şoşoteau ciorile mărunte pândindu-mi buzele apoase cu aripile rezemate de marginea lumii
pare-se că vedeam capătul culoarului interzis al statuilor albastre

cobor trepte inegale în suişuri şi coborâşuri lente
aproape m-am pierdut în imensitatea simţirilor tale

dealuri cu fum
dealuri cu fum
dealuri sinistre cu capete umflate
aminti-mi-voi cum îmi deschideai uşi
când ne plictiseam de oameni şi
alergam de-a lungul luminii fără de ţintă
ochiul mă înţepa ca un ac de seringă folosită
infectându-mi gândurile şi simţeam cum port singurătăţile pe umăr

bolnava de singurătate strigau şi-mi întorceau hainele pe dos paralizându-mi trupul

trupul meu ostatic dincolo de malul de cristal
privirile tale jalnice îmi mângâiau tăcerile cu dosul palmelor crescute

aaah hainele aste de fier omule albastru
urlu
şi urletul meu de sirenă înjunghiată
îţi perforează pieile solzoase
oferindu-ţi o altă formă
DE VIAŢĂ