sâmbătă, 1 octombrie 2016

...o, tempora!


 aşadar n-am să mai umblu 
pe unde se destramă pietre 
limite n-am să mai pun 
până la sfârşit am 
să mă las cuprinsă: 
,,lumina nu poate fi decât un nou labirint,, 
şi totuşi prea târzie străfulgerare 
pe faţa neîncăpătoare a timpului 
cerul iradiând în noi 
Adâncul am încremenit 
ca pe un târziu în care mi se prăbușise inima 
şi eu... şi tu... abia îndrăzneam 
să atingem marginea curmată 
a bătrânului pământ
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...

  • sub doua semne
    uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-...
  • Silozurile
    Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
  • Mobila
    Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...