din umbra mea s-a desprins
în zbor hodorogit o cucuvea
cu aripa zdrobită
în talpa cerului
a curs pe lângă
ochiul meu stâng
și s-a oprit pe
umărul jumătății
din cealaltă parte
visez – au lunecat
ținându-se de aripi,
rostogolindu-se
spre luna de miere
ca să mai scalde
poarta veșniciei
în râuri de lapte matern
harul celorlalți
s-a abătut asupra
zborului prelins
și după ei s-a închis
poarta iubirii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu