sâmbătă, 22 octombrie 2016

Te Deum





în clepsidre închiși ermetic
pelerinii își spală cu nisip fierbinte
picioarele rănite
la Mecca
ajungi doar sfârtecându-ţi gândul
sfințindu-te în așteptare
………………………………………………şi timpul a trecut
în pașii noștri care încearcă să ne lege
cu funii aspre de apus ne împletim
sihaștri la umbra nuferilor abandonați
croiți din stânca/ reazăm al valului albastru
ce nu încetează să înalțe un solemn Te Deum
şi mi se părea că am intrat pioși
în ticăitul zilei sfinte a orbului
cu ochii răstigniți.

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...