miercuri, 19 octombrie 2016

clan-destin- o poezie nouă

clan-destin

sunt un soldat din linia întâi
am sângele închegat
pe nasturii ruginiți ai tunicii
sârma ghimpată înconjoară frontul
adăpostind frica femeilor sinistrate
ciori cârâitoare și flămânde
invadează tabăra
bat din aripi fosforescente
mă poartă abuziv
ca pe un nils holgersson
până la marginea lumii
am glonțul pe țeavă gata
pregătit îmi aștept doar ținta
în raza de acțiune sunt un soldat normal
din linia întâi aud explozii de obuze
mă acoperă noaptea cu mantie de ceară
deja îmi cunoaște infracțiunea
de a mă numi singur
locuitor clandestin
al farului părăsit

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...