sâmbătă, 8 octombrie 2016

dragă Lume

simt că mă asemăn
din ce în ce mai mult cu tine
amintindu-mi toate grijile tale
oare mă mai poți tu auzi
pentru că nu
mă mai recunosc
decât în ceva
foarte vag
cioplit
ca un templu
dărâmat cu
umerii aplecați
ascult pasul tău cadențat
-cât de nemiloasă-
mă simt Iubire
diluată
prin inimă
de piatră.

Niciun comentariu:

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...