din ce în ce mai mult cu tine
amintindu-mi toate grijile tale
oare mă mai poți tu auzi
pentru că nu
mă mai recunosc
decât în ceva
foarte vag
cioplit
ca un templu
dărâmat cu
umerii aplecați
ascult pasul tău cadențat
-cât de nemiloasă-
mă simt Iubire
diluată
prin inimă
de piatră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu