duminică, 30 octombrie 2016

aici este locul



am adormit în casa neliniștilor tale
clipele mi-au încuiat visul
în mijlocul tăcerii
albatroșii își strigă sufletul pierdut
prin trupul ascuțit al scoicilor
le caut luceferi înecați în frumusețe

(aici este locul despre care ne povestea bunica
locul de dincolo de geamanduri în care
se ascund izvoarele de lacrimi)

ochi goi se deschid în larg
și zidul plângerii se sparge
dar mâinile mele se dispersează
în arbori cu frunze de mătase
adevărate fuioare care se torc
și țes lumina în firele de timp
păianjenul își oglindește crucea


Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...