duminică, 2 octombrie 2016

domnule M.

 îi ziceam pe atunci
domnule M. şi auzeam
cum prin vene îi treceau copiii
din tălpile lui ieșeau caii de fum
cu tropotul copitelor turbate
ne pângăreau pământul
ne călcau ierburile
învesmântate
falii din cer
începeau să se desprindă
-e un vis- e doar un vis ziceam
șoptit şi îmi chirceam durerea
pe sub palme
pe când îi desprindeam domnului M.
una dintre coastele adormite
ca să îmi fac arc peste timp și
am început liniștit
să cioplesc săgeți
din trupul crucilor de lemn

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...