în suflet aud bocete
de lebede îndoliate pudrate cu
lacrimi cristaline
injectate în venele mele de
anii mei tineri, dar, iată, mă
cântă și mă omoară,
mă leagănă în leagănul lumii ca
într-un cimitir cu cireșii
în floare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu