vineri, 14 octombrie 2016

sentințe



mă împiedic în propriul nume
ce simplu și ce drept
îmi tremură genunchii
îngrozit
înghit tot gazul metan
și fac implozie de fluturi
oricine caută un cuvânt
retrăiește
în mine
strigă-mă
și vei găsi condamnarea
în palma unui înger

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...