magdalene cu ochi de mărgean
înfruntă frigurile nopții
trupurile lor seamănă cu
cele mai înalte catedrale
supuse unor pofte nemăsurate
se înșiruie câte șapte
la poalele cetății
cu pecetea adâncită
în frunte cerşesc
noiane de lumină
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu