luni, 31 octombrie 2016

femeia din mine

între obrazul meu și-al mării
se ofilește dimineața
un pâlc de nuferi
palizi îmi zâmbesc
de sub tristețe
arzând în valuri
se ridică singura punte
la poarta nopților stai!
!privește
femeia din mine
o să îţi arate cum te vei stinge și
cum se moare dar
mă fereşti ușor
de articifii mă simți de
sub fardurile înghețate
cresc lumini şi riduri
chiar m-am dezbrăcat
de frunze ca să te caut
pe distanțe largi
acolo unde se ating
doar păsări

Niciun comentariu:

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...