duminică, 30 octombrie 2016

cântec de demult

Privește, iubite! E macul iar in floare,
Își strânge sângele-n obraz
Și-adună lacrimi în petale.
Iar bobu-i cristalin de rouă,
O să-ți aducă-n dar iubirea nouă.

Dar noaptea asta argintie, răcoroasă,
A îmbrăcat doar pentru noi haina albastră.
Și-acum aștept pe frunte semnul nemuririi,
Îngenunchiată-n rama sfântă a amintirii.

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...