de la o vreme trăiesc
într-o împământenire
într-o împământenire
cu timpul sunt
atât de singură
atât de singură
în tăcerile mele
încât aud
încât aud
cum se descuie cerul
slobozindu-și
cheile ruginite
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
Atât de frumos şi profund!
Un strop concentrat.
.
Aurora, cu drag
La multi ani, Aurora!
cu drag de vizita
Trimiteți un comentariu