duminică, 1 decembrie 2013

Nondum amabam, et amare amabam

(Nu am iubit, chiar daca am invatat sa iubesc)


nimic nu mă mai
putea întoarce
din grabă lucrurile fuseseră spuse
gândite răstălmăcite
ştiinţa mea
era peste limite
de supravieţuire ticăitul
unui ceas solar
începea să mă scoată din minţi şi
vocile nu se mai opreau
şi omul îmi spunea vino
învăţându-mă un nou limbaj
al faptelor disipate

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...