îl cunoșteam
după cămașa de granit
rătăcitor prin stele
omul meu de foc
culegea fluturi
cu aripe de cristal
brusc îmi şi
încercam încă
o dată zborul
până îmi intrau cioburile
în coaste
pășeam
peste tăceri ascuțindu-mi
sabia în obrazul verde
al vreunui mâncător
de zile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu