vineri, 20 decembrie 2013

omul meu de foc

îl cunoșteam
după cămașa de granit
rătăcitor prin stele
omul meu de foc
culegea fluturi
cu aripe de cristal
brusc îmi şi
încercam încă
o dată zborul
până îmi intrau cioburile
în coaste
pășeam
peste tăceri ascuțindu-mi
sabia în obrazul verde
al vreunui mâncător
de zile

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...