joi, 19 decembrie 2013

în noaptea cenușie


colții de cristal mușcau
din maluri de flori albe
flori proaspete de nisip
scârțâind a urlet
viu se întorcea șacalul
cu aripele strânse
împrejur -vietate atinsă de streche-
îi mai rămăsese pe dinte
un ultim și aspru gând
cum să nu înnebunești luna
să nu te crezi deșteptul
cu șerpii crescuți în gene
cu sfâșietoarele sulițe
în loc de degete
cum?
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...

  • sub doua semne
    uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-...
  • Silozurile
    Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
  • Mobila
    Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...