ne creșteau pe spate niște urme
și-n urme adunam
toți oamenii de fum pe care
i-am cunoscut
îi și numeam cu același nume
întotdeauna k
stafiile cu boturi umede
ne cunoșteau pe sub peretele
de sârmă
unu doi șapte număram haotic
parcă eram un robot teleghidat
rugineam
după miezul nopții
îmi pierdeam coerența
și încercam într-o disperare brutală
să îmi amintesc de el
timpul îmi ștersese deja totul
chiar urma
care aduna
acum puzderia de umbre și
alte urme
și umbre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu