joi, 19 decembrie 2013

și urme...

ne creșteau pe spate niște urme
și-n urme adunam
toți oamenii de fum pe care
i-am cunoscut 
îi și numeam cu același nume
întotdeauna k 
stafiile cu boturi umede
ne cunoșteau pe sub peretele
de sârmă


unu doi șapte număram haotic
parcă eram un robot teleghidat
rugineam
după miezul nopții
îmi pierdeam coerența
și încercam într-o disperare brutală
să îmi amintesc de el

timpul îmi ștersese deja totul
chiar urma
care aduna 
acum puzderia de umbre și
alte urme
și umbre

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...