acum când toate râurile au secat
când m-au despicat în întregime ierburi
săblatice cu limbi de jivine
încolţite îţi mai aduc aminte
că m-ai născut
într-o zodie a fricilor despletite
curajul mi-a pierit
într-un ultim strigăt
mâinile mele modelează
adevărul în lutul fierbinte
răsucindu-l pe toate feţele
nici nu l-ai mai putea recunoaşte şi
sunt singurul deschizător de pleoape
în oraşul acesta cavernos
din care îngerii
s-au departat
aburcându-se
pe fire ruginite
de păianjeni
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu