vineri, 13 decembrie 2013

La început



a venit un bătrân
care îmbrățișase mult
prea strâns o vioară
aplecat cu bărbia tremurândă
cântecul i se legăna de gene
în dansul fulgilor
de aur
de ce n-ar desena
o stea galbenă
peste inima-i trează
iarna se și așeza
îngropându-i buzele
în țărâna aceea
albă
ușoară
,,aș fi putut
să fiu mai bun gândea
dacă nu m-ar fi secerat
luminile în cea din urmă și
cea dintâi iluzie
cu parfumul ei neted
de beteală,, trecătorii
întorceau capetele îndesându-și
în vene cadouri țipător ambalate

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...