duminică, 1 decembrie 2013

dragă tată

se apropie sărbătorile
tu dormi cu fruntea
sprijinită de răceala pietrei
te şi leagănă crivățul
răstignindu-ţi chemările
în cele patru zări
îmi aduci în minte
întâii mei ani
îngropați în
de demult-uri
când mă rugai să fiu cuminte
să nu bat înapoia porţilor ferecate să nu
încerc aceleași chei ruginite pe care
le-am aruncat să le aud clinchetul surd
tu întotdeauna m-ai știut și
m-ai crezut
viu de neînchingat
nu le-ai dat voie oamenilor
de nisip să îmi închidă gura
cu dinţii de sare

2 comentarii:

popapioan spunea...

Imi plac aceste versduri.Tatal este un subiect mai rar in poezietocmai de accea are,cel putin pentru mine, valoare srentimentala deosebita.

Dorina Neculce spunea...

multumesc. am scris mai multe poezii dedicate tatalui meu. e un subiect care ma linisteste si imi dau un echilibru.

Sarbatori cu lumina iti doresc!

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...