numai un sfat al femeilor gândesc
ar mai putea scăpa omenirea
din groapa asta în
care se intră
de bună voie
mâna mea mai
flutură vântul
prefăcându-l
în stană de piatră
nu mă mai plac
de câteva zile
am pierdut șiragul
amintirilor
și îmi frâng
drept
în jumătate gândurile aşa
cum ai frânge o pâine
pe care vrei
necondiționat
să o împarți
sub clar de lună
ascuțindu-ți dinții
cu un duşman
al sângelui cumpărat
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Silozurile
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
-
Vara, uneori, când se făcea duminică dimineaţa, tata ne îmbrăca frumos şi ne suia în căruţă ca să ne ducă la bunica de la Mileanca. Era c... -
Un loc al meu Din zori și până-n noapte m-am rugat, Să am un loc al meu, umbrit, fără păcat, În care, nici în zi și nici în noa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu