luni, 9 decembrie 2013

parfum de ceţuri

mi se ridică pleoapele spre cer
într-o îngemănare de neiertat
a parfumului de cețuri
de la mâinile arse
până la nourul stins
gândirea mea amestecă
amar un ultim transfer
care mi se permite foarte rar
ori de câte ori închid trecutul
lacătul se rupe
zărindu-te iar
într-o pâlpâire
de necrezut
îmi prind cu dinții
jumătățile de șoapte în care
simt că m-am preschimbat

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...